Mă numesc Cosmin Vasile și am fost dependent de World of Warcraft cu ani în urmă. Din fericire asta nu m-a facut mai puțin sociabil la acea vreme. Dimpotrivă, făceam parte dintr-o celulă de jucători aparținând unor culturi, religii și popoare diverse (oops, Ubisoft moment) ce se întâlneau online aproape în fiecare zi și discutau despre orice. Ce nu mi-a plăcut este că mi-am neglijat familia. Nu mi-a fost greu să renunț la World of Warcraft, dar am făcut-o atunci când am vrut eu, nu alții. Am rămas un mare fan al universurilor Blizzard, iar Warcraft este preferatul meu.
Când am aflat că Warcraft va deveni film și că Blizzard va superviza producția acestuia mi-am spus că nu poate fi mai rău decât mizeriile lui Uwe Boll, și că dacă am rezistat la BloodRayne voi reuși să supraviețuiesc și acestui eventual eșec. Cu alte cuvinte am pășit în sala de cinema cu așteptări minime, întărite de câteva review-uri scrise de critici „consacrați” de pe-afară. Acum, după ce am vizionat Warcraft, mă întreb dacă am văzut același film. Din postura de fan al francizei și al universului Warcraft, acest film m-a atins în moduri în care nu credeam că e posibil. Nu de puține ori am fost la un pas să strig „For the Alliance!” Warcraft este singurul film ce m-a exaltat: prin imagine, efecte speciale și, pe alocuri, prin poveste.
Am incantat cu Medivh „fireballs” și „lightning storms,” am zdrobit oameni cu Blackhand și-am tăiat capete de orci cu Anduin. Sentimentul de imersiune este total și singurul lucru pe care te sfătuiesc să-l faci, dacă nu ai vazut încă filmul, este să lași toate prejudecățile, să-ți limitezi pretențiile cinefile și să te predai cu totul amalgamului de efecte speciale, imaginilor ce îți taie respirația și bătăliilor epice.
Pentru non-gameri sau cei ce nu s-au interesectat până acum cu universul Warcraft povestea filmului poate fi mai greu de urmărit întrucât majoritatate personajelor ce apar sunt iconice și au un rol important în World of Warcraft. În ceea ce privește jocul actorilor, să spunem că nu a contat prea mult. Nici nu aveam așteptări prea mari de la niște actori, cu mici excepții (Ben Foster), ce nu au jucat în producții mari, așă că micile stângăcii de interpretare nu m-au deranjat prea tare.
Sunt extrem de fericit că cei care sunt plătiți să facă recenzii au dat greș cu Warcraft și că predicțiile lor, faptul că acest film va fi un eșec răsunător, nu se vor adeveri. Dar sunt și mai fericit că am văzut Warcraft și că sunt șanse mari să avem și un al doilea film într-un viitor nu prea îndepărtat.
Da, mergeți și vedeți Warcraft, dar, după cum am spus și mai sus, lasați acasă toate prejudecățile și bucurați-vă de ce vedeți pe ecran. Nu vă bateți prea mult capul cu intriga sau personajele din film pentru că totul va veni de la sine. Așezați-vă comod pe scaun și pregatiți-vă pentru „one hell of a ride.” Lok’tar ogar!
